pridvorul lui laurentiu dumitru

BiruinÅ£a asupra mâniei este una dintre cele mai strălucite biruinÅ£e a ostaÅŸului lui Hristos. ÃŽn general, ne mâniem fie pe aceia care nu vor să ne asculte ÅŸi să se lepede de păcat, fie pe aceia care ne jignesc sau ne insultă. Făcând aÅŸa, noi uităm că mânia este un păcat de moarte, ÅŸi că dorind mântuirea altora, ne-o pierdem pe a noastră, după cum a arătat Sfântul Macarie. Mânia împotriva duÅŸmanilor noÅŸtri se mai combină ÅŸi cu un alt păcat, anume dorinÅ£a de răzbunare. Sfântul Evpsihie ÅŸi-a tăiat patima mâniei tocmai prin aceea că, înainte de mucenicia lui, ÅŸi-a împărÅ£it marea avere nu doar către săraci, ci ÅŸi celor care îl urau, adică tocmai acelora din a căror pricină a fost torturat ÅŸi asasinat. El i-a socotit astfel pe asasinii lui niÅŸte binefăcători. Sfântul loan Gură de Aur zice: „Să tăiem aripile mâniei, iar răul nu va reuÅŸi să se înalÅ£e în văzduh. Mânia este o boală rea care ne poate ucide sufletul…Mânia este un foc cumplit care arde totul în calea lui… Dacă mâniosul ÅŸi-ar putea vedea chipul în clipa mâniei lui, el nu ar mai avea nevoie de nici un îndemn ca să se lepede de mînie, căci nimic nu este mai sinistru, mai murdar ÅŸi mai înfricoşător decât un astfel de chip”. Avva Ammona a mărturisit despre sine: „Am petrecut paisprezece ani la Sketis [în Pustia Egipteană], rugându-mă lui Dumnezeu zi ÅŸi noapte, ca să îmi dea biruinţă asupra mîniei”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 7 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)