pridvorul lui laurentiu dumitru

Oamenii încearcă zadarnic să afle lucruri pe care Dumnezeu le-a ascuns de la ochii lor. Dacă nu ar fi îngăduit Dumnezeu, oamenii nu ar fi aflat niciodată aur şi argint în măruntaiele pământului, sau puterea aburului şi a electricităţii. Zadarnic a măcelărit Irod zecile de mii de prunci din Bethleem, doar-doar s-ar fi aflat între ei şi Acela de Care se temea. Acel Prunc ascuns a rămas privirilor lui de fiară, a rămas ascuns de nelegiuită sabia lui. Zadarnic a vrut Irod să îl apuce pe loan, fiul lui Zaharia. Căci iată minunea: soldaţii o vânau pe vârstnica Elisabeta, care fugea cu copilul în braţe, şi nu au putut să o ajungă! Irod, înnebunit de ură, l-a convocat pe Bătrânul Zaharia la el şi i-a zis: „Să mi-l dai pe fiul tău loan!” Dar Bătrînul Preot a răspuns cu blândeţe: „Eu acum mă aflu la Ierusalim în slujba Domnului Dumnezeului lui Israel, iar fiul meu, nu ştiu unde este”. Dement de furie, Irod a poruncit uciderea lui Zaharia în locul fiului lui, loan. Slugile criminalului rege au intrat în Templu şi l-au întrebat pe Zaharia: „Unde l-ai ascuns pe fiul tău? Dă-ni-l nouă, căci aşa a poruncit regele. Iar dacă nu ni-l dai, vei muri în locul lui”. Zaharia le-a zis: „Voi îmi veţi ucide trupul, dar Domnul va primi sufletul meu”. Aşa a fost asasinat Zaharia, dar Irod tot nemulţumit a rămas. Căci el, slugă de bună voie a diavolului fiind, nu îşi afla pacea nici noaptea, nici ziua, căci era chinuit de gândul că tocmai acest loan care a scăpat este acel rege nou-născut vestit de Magii de la Răsărit. Irod a făcut toate nelegiurile şi crimele pe care le-a putut ca să-l afle pe loan, dar nu l-a aflat, căci Dumnezeu a voit ca să-l ascundă.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 5 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)