pridvorul lui laurentiu dumitru

Cine vrea să se mântuiască trebuie obligatoriu să se supună autorităţii duhovniceşti. Fără această ascultare, va pieri chiar şi cel care îşi doreşte cel mai arzător mântuirea. Cei mai mari sfinţi, care au afirmat pururi sus şi tare că nimeni dintre neascultători nu se va mântui, au fost ei înşişi cei mai desăvârşiţi supuşi ai autorităţii duhovniceşti. Când Sfântul Simeon a ales să se nevoiască pe Stâlp, el i-a uimit pe ceilalţi nevoitori cu această nouă formă de asceză. Cum ei erau nedumeriţi de aceasta, neştiind dacă această nouă formă de nevoinţă este după Duhul lui Dumnezeu sau după duhul mândriei, părinţii din pustie au trimis la Simeon bărbaţi duhovniceşti care să poată afla adevărul. Monahii aveau să-i poruncească lui Simeon ca întru numele lor să se dea jos de pe stâlp. Dacă Simeon nu ar fi voit să se supună Părinţilor, atunci însemna că nevoinţă lui se face din duh de mîndrie. Dar dacă el s-ar fi supus poruncii Părinţilor şi ar fi început să coboare de pe stîlp, atunci Părinţii cunoşteau că de la Dumnezeu este nevoinţă, iar nu din mândrie, şi l-ar fi îndemnat să urce la loc. Când trimişii au ajuns la Sfântul Simeon, căruia i-au spus că sunt trimişi de Părinţii Pustiei care îi poruncesc ca să coboare de pe stâlp, Sfântul Simeon s-a închinat şi îndată a început să coboare scara. Văzând ascultarea, Părinţii au zis toţi cu glas de bucurie: „Nu coborî, Sfinte Părinte, ci rămâi acolo unde eşti! Noi vedem acum că a ta nevoinţă de la Dumnezeu este!”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 3 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)