pridvorul lui laurentiu dumitru

Cine vrea să se mântuiască trebuie obligatoriu să se supună autorităţii duhovniceÅŸti. Fără această ascultare, va pieri chiar ÅŸi cel care îşi doreÅŸte cel mai arzător mântuirea. Cei mai mari sfinÅ£i, care au afirmat pururi sus ÅŸi tare că nimeni dintre neascultători nu se va mântui, au fost ei înÅŸiÅŸi cei mai desăvârÅŸiÅ£i supuÅŸi ai autorităţii duhovniceÅŸti. Când Sfântul Simeon a ales să se nevoiască pe Stâlp, el i-a uimit pe ceilalÅ£i nevoitori cu această nouă formă de asceză. Cum ei erau nedumeriÅ£i de aceasta, neÅŸtiind dacă această nouă formă de nevoinţă este după Duhul lui Dumnezeu sau după duhul mândriei, părinÅ£ii din pustie au trimis la Simeon bărbaÅ£i duhovniceÅŸti care să poată afla adevărul. Monahii aveau să-i poruncească lui Simeon ca întru numele lor să se dea jos de pe stâlp. Dacă Simeon nu ar fi voit să se supună PărinÅ£ilor, atunci însemna că nevoinţă lui se face din duh de mîndrie. Dar dacă el s-ar fi supus poruncii PărinÅ£ilor ÅŸi ar fi început să coboare de pe stîlp, atunci PărinÅ£ii cunoÅŸteau că de la Dumnezeu este nevoinţă, iar nu din mândrie, ÅŸi l-ar fi îndemnat să urce la loc. Când trimiÅŸii au ajuns la Sfântul Simeon, căruia i-au spus că sunt trimiÅŸi de PărinÅ£ii Pustiei care îi poruncesc ca să coboare de pe stâlp, Sfântul Simeon s-a închinat ÅŸi îndată a început să coboare scara. Văzând ascultarea, PărinÅ£ii au zis toÅ£i cu glas de bucurie: „Nu coborî, Sfinte Părinte, ci rămâi acolo unde eÅŸti! Noi vedem acum că a ta nevoinţă de la Dumnezeu este!”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 3 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)