pridvorul lui laurentiu dumitru

Laurenţiu Dumitru

Domnule Laurenţiu, aştept cu nerăbdare, de multă vreme, să citesc un articol al Dvs. împotriva show-ului imoral al soţilor Columbeanu. Pe când asta?(Alex)

Dragă Alex, nu eşti primul care mă îndeamnă să scriu şi să înfierez iarăşi şi iarăşi „rufele mediatice”, moravurile îndoielnice care se promovează pe cam toate canalele, mai ales că în trecut am mai scris despre cele ce se întâmplă pe la tv. Îţi mărturisesc că acum nu le-aş mai scrie în forma pe care le-am scris atunci. E bine să ne mâniem, dar să nu greşim, spune Psalmistul. Nu cunoaştem noi inimile oamenilor, nici pe noi înşine nu ne ştim prea bine. Apoi, să ne amintim că Domnul a murit pentru toţi, deci şi pentru noi păcătoşii, nu doar pentru „nenorociţii de la tv” care strică sufletele creştinilor noştri. Important e să căutăm mai întâi a ne îndrepta pe noi înşine. Putem vorbi generic despre grosolăniile, mizeriile şi chiar blestemăţiile care apar la tv, dar nu e potrivit a osândi persoane, a da nume, a judeca omul. Unele articole de atitudine, am observat din feed-back-ul pe care l-am avut în timp, incită într-atât pe unii creştini râvnitori pentru dreptate încât se bucură că „le-am zis-o!”. Aş vrea să-i văd bucurându-se când vor afla de îndreptarea vieţii acelora. Rar am auzit spus: „Bieţii de ei, sărmanii, nefericiţi sunt că încă n-au aflat de Domnul”.
Nu trebuie să fim nepăsători, ci fermi în a atenţiona asupra impactului negativ pe care îl au unele emisiuni în vremurile noastre. E de ajuns uneori să spunem de ce e rău, ce învaţă Mântuitorul şi Biserica, nu trebuie să fim ironici, să înţepăm cu orice preţ.
Când aud oameni scandalizaţi de ce văd la tv mă întreb înainte de orice cine i-a pus să se uite, să piardă vremea cu acele emisiuni care-i şochează. Voyerismul se pare că e şi el o neputinţă mare a noastră… Lumea de azi e în agonie şi cei ce vor să fie al lui Hristos socotesc că ar trebui să o rărească cu tv-ul. Sunt lucruri care nu stau în puterea noastră a le îndrepta. Cu siguranţă noi doar pe noi înşine ne putem îndrepta, cu ajutorul Domnului. Să mărturisim prin viaţa noastră cine suntem, să nu facem noi aşa cum vedem la tv, să nu fim noi asemenea celor care ne „scandalizează”. Să nu uităm că toate nebuniile acestea mediatice Domnul le îngăduie, Domnul are răbdare cu ei, noi însă, oare, de ce ne grăbim?

Dar să revin la întrebarea ta şi la personajele mult-mediatizate: Irinel şi Monica.
Pe cei ce-i judecă pe soţii Columbeanu îi trimit la cizmarul din Alexandria care l-a învăţat pe marele Antonie măsura sfinţeniei, cizmarul ce spunea în toată vremea, privind spre cei ce trec pe drum: „Toţi se vor mântui, numai eu voi pieri”. Fără ipocrizie, recomand celor ce n-au ce face şi privesc reality-show-ul cu pricina, celor ce-i judecă pe cei doi, să spună ca pe rugăciunea „Doamne Iisuse…”, pe parcursul emisiunii, gândul cizmarului: „Ei se vor mântui, doar eu voi pieri”.
Vindecarea va veni de îndată…
În ce priveşte emisiunea cu pricina îţi mărturisesc, frate drag, că n-am văzut decât scurte secvenţe, dacă le pun cap la cap s-ar face poate vreo jumătate de oră. M-am uitat de curiozitate. Am o părere care exclude din discuţie personajele reality-show-ului. Cred că mediatizarea asta în sine nu e bună, în sensul în care eu numesc lucrurile bune, adică de folos; cred că show-ul este nepotrivit, needucativ şi că impactul lui este, îndeobşte, negativ.
Nu vreau să mă catalogheze cineva fanul cuplului Columbeanu, cred însă că relaţia lor a fost de la Dumnezeu şi că sentimentele lor sunt de iubire. Asta am observat că se reproşează des cuplului (că nu s-ar iubi cu adevărat)…
„Dragostea e bucuria de a face altora bucurii” spunea Gură de Aur. Asta am văzut de fiecare dată, că se bucură unul pe altul. Poate te îndoieşti că se iubesc, fie, ascultă însă cum se ceartă şi se înjură vecinii de palier, priveşte pe colega de serviciu vânătă la ochi, pe colegul care fluieră după fete pe stradă şi gândeşte-te! Personal sunt mirat cât de bine suportă cei doi judecata atâtor oameni, unii chiar apropiaţi de credinţă. Peste tot prin presă Irinel e numit virinel, viagra, tataie etc.
Eu atâta văd şi ştiu, că oamenii aceştia, la prima vedere vânduţi lumii, dornici să fie în primul plan, au făcut nişte schimbări majore în vieţile lor. Eu asta am văzut – schimbările lor…
Am văzut o tânără care a trecut la ortodoxie, am văzut un bărbat care a intrat în rânduiala vieţii de familie; şi e mare lucru acesta, pentru că banii, poziţia socială şi mediul poluat, l-au dus pe vremuri pe drumuri aproape fără ieşire. Anna Lesko, fosta iubită, spunea că Irinel nu trăia doar cu ea şi că deseori aducea fete acasă. Uneori, spunea artista, participa şi ea împreună cu ele la distracţiile mai mult sau mai puţin erotice ale lui Irinel… Dar iată că acum, de dragul Monicăi, el intră într-o anumită rânduială. Numai iubirea vindecă firea. I-am văzut pe Irinel şi Monica mergând la duhovnic, la spovadă, şi acesta e un pas cu adevărat mare. I-am văzut împărtăşindu-se cu Sfintele Taine, i-am văzut primind cununia religioasă… Pentru mine nu-i puţin lucru. E mai uşor a vedea doar păcatele lor, dar pentru ele nu dăm noi socoteală. E uşor să ne crucim de ce fac ei, de anumite particularităţi ale cuplului. E uşor a judeca pe alţii.
Se spune la Pateric că odată un frate de la Sketis a greşit. S-a întrunit adunarea bătrânilor şi l-au chemat şi pe avva Moise, dar el nu vroia să vină. Preotul a trimis după el zicându-i: „Vino, oamenii te aşteaptă”. El s-a sculat şi a venit, cărând în spate un coş găurit plin cu nisip. Uimiţi de apariţia lui, fraţii l-au întrebat: „Ce înseamnă aceasta părinte?”. Bătrânul le-a răspuns: „Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia”. Auzind acestea, nu i-au mai spus nimic fratelui păcătos, ci i-au cerut iertare (cf. Pateric, ed. Polirom, p 229)
Iartă-i şi tu pe soţii Columbeanu dacă te-au tulburat în vreun fel, pomeneşte-i în rugăciunile tale şi vei avea pace, frate Alex.
Doamne ajută!

Laurenţiu