pridvorul lui laurentiu dumitru

Toţi cei ce mă urăsc pe Mine iubesc moartea
(Pildele lui Solomon 8, 36)

AÅŸa grăieÅŸte Domnul, Făcătorul cerului ÅŸi al pământului, prin gura proorocului Său. Cel care urăşte înÅ£elepciunea lui Dumnezeu, îl urăşte pe Dumnezeu, iar cel care îl urăşte pe Dumnezeu – ce altceva îi mai rămâne de iubit dacă nu moartea?! Oare nu este cu adevărat moarte tot ceea ce se află în afară de Dumnezeu? Soarele ÅŸi stelele, marea ÅŸi munÅ£ii, animalele ÅŸi plantele – ce sunt toate acestea dacă nu praf mort adus la o formă ÅŸi la o viaţă de puterea lui Dumnezeu, de cuvântul lui Dumnezeu, de înÅ£elepciunea lui Dumnezeu? Cel care nu îl iubeÅŸte pe Dumnezeu nu numai că nu îl iubeÅŸte pe Dumnezeu, dar el nu iubeÅŸte nimic nici din cele create de Dumnezeu: nici frumuseÅ£ea stelelor, nici ordinea mărilor ÅŸi munÅ£ilor, nici puterea vie care se află în viaÅ£a animalelor ÅŸi a plantelor. Cel care nu îl iubeÅŸte pe Dumnezeu îl scoate afară ÅŸi îl îndepărtează pe Dumnezeu din zidire. Åži ce mai rămâne după aceasta? Doar ţărâna cea lipsită de formă, moartă ÅŸi întunecată, doar moartea. Căci până ÅŸi acea ţărână este creată de Dumnezeu, iar hulitorul lui Dumnezeu trebuie să întoarcă până ÅŸi acea ţărâna lui Dumnezeu, ÅŸi atunci nu are decât să iubească ce mai rămâne după aceasta. Åži ce mai rămâne? Numai aceea care nu are absolut nici o legătură cu Dumnezeu, adică moartea, păcatul ÅŸi diavolul. Cel care nu îl iubeÅŸte pe Dumnezeu, în esenţă iubeÅŸte moartea, păcatul ÅŸi pe diavolul. Orice hulitor de Dumnezeu este jucăria diavolului, rodul păcatului, pionul morÅ£ii.
Dispreţuindu-Te pre Tine, O Stăpâne mult Iubitorule de oameni, oamenilor nu le mai rămâne nimic de iubit. Căci toate cele pe care noi le iubim pe pământ le iubim din pricina Ta, căci puterea noastră de a iubi o avem de la Tine. Nebun este acela care iubeşte razele soarelui dar dispreţuieşte soarele, care iubeşte picătura de apă dar dispreţuieşte izvorul.
O Stăpâne Doamne Atotiubitorule, insuflă-ne nouă dragostea cea pentru Tine şi de viaţă dătătoare, căci noi Ţie ne închinăm, Ţie îţi mulţumim şi pre Tine Te lăudăm în veci, Amin.

(Din Proloagele de la Ohrida, Predică, 9 iunie, Sfântul Nicolae Velimirovici)