pridvorul lui laurentiu dumitru

Mare şi înfricoşată este Taina Sfintei Împărtăşiri. Chiar şi pustnicii şi sihastrii care se nevoiau în pustiile cele mai neumblate nu îşi doreau nimic mai mult decât să aibă măcar din când în când posibilitatea de a primi Sfânta Împărtăşanie. Sfânta Maria Egipteanca l-a rugat şi i-a cerut Sfântului Zosima să îi aducă Sfintele Taine la malul Iordanului şi să o împărtăşească.
Întorcându-se la mănăstirea lui, după minunata cercetare a Sfântului Onufrie, Cuviosul Pafnutie a întâlnit în cale o obşte umilă formată din patru monahi asceţi, tineri. Când Avva Pafnutie i-a întrebat dacă primesc Sfânta Împărtăşanie şi cum, ei i-au zis că un înger al Domnului vine la ei în fiecare Sâmbătă şi Duminică şi le aduce Sfânta Împărtăşire, Avva a rămas cu această mică obşte până în săptămâna următoare, ca să se încredinţeze cu ochii lui. Când au strălucit zorii acelei Sâmbete, întreaga obşte s-a pătruns de o bună mireasmă de negrăit, şi cum stăteau ei la rugăciune, un înger al Domnului, în chipul unui tânăr foarte frumos, strălucitor ca fulgerul, s-a înfăţişat înaintea lor purtând în mâini Sfintele şi Preacuratele Taine. Pafnutie s-a înspăimântat şi a căzut cu faţa la pământ. Dar cei patru fraţi l-au ridicat şi l-au dus înaintea îngerului, ca şi el, împreună cu ei, să primească Sfânta Cuminecătură din mâinile lui. După mărturia dată de el însuşi, Marele Onufrie primea şi el Sfânta Împărtăşanie din mâinile unui înger al Domnului, precum mărturisit este că primeau şi alţi mulţi pustnici şi zăvorâţi. Prin urmare, este complet greşit să credem că marii nevoitori din pustii, din peşteri şi din crăpăturile pământului nu primeau niciodată Sfânta Împărtăşanie. Dumnezeu, Cel Care se îngrijeşte de hrana trupurilor lor, nu îi lasă pe ei lipsiţi de hrana cea de viaţă dătătoare a Trupului şi Sângelui Domnului Iisus Hristos.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 12 iunie, Sfântul Nicolae Velimirovici)