pridvorul lui laurentiu dumitru

Astfel îşi începe Valerius biografia prietenului lui, Sfântul Pontius: „Oare cine va putea crede, dacă nu-i va dărui lui credinţă Dumnezeu? Oare cine se va putea nevoi pustniceÅŸte, dacă nu îi va ajuta lui Domnul? Åži cine va putea primi cununa muceniciei, dacă nu i-o va dărui însuÅŸi Hristos?”. Dumnezeu le poate pe toate acestea, ÅŸi Dumnezeu le voieÅŸte pe toate cele care sunt spre mântuirea oamenilor, numai dacă oamenii îl vor ruga! Cu rugăciunea Sfânta Nonna l-a întors pe soÅ£ul ei Grigorie, ÅŸi pe fiul ei Grigorie, la Hristos (fiu care mai târziu avea să fie marele Sfânt Teolog din Nazianz). Cu rugăciunea altă maică de fiu, Monica, l-a întors pe fiul ei, Fericitul Augustin, de la o viaţă desfrânată, la calea bunătăţii ÅŸi a sfinÅ£eniei. Cu rugăciunea Sfântul Vasile cel Mare l-a întors la Sfânta Credinţă pe marele lui profesor, Evulios. Cu rugăciunea Regele Ezechia ÅŸi-a mai prelungit viaÅ£a cu încă cincisprezece ani. Cu rugăciunea Sfântul Simeon Stâlpnicul i-a întors pe sciÅ£ii ÅŸi perÅŸii care porniseră să atace cu armate mari pământul grecesc. Mai uÅŸor am putea să numărăm stelele de pe bolta cerească decât mulÅ£imea minunilor pe care le-au lucrat SfinÅ£ii lui Dumnezeu cu rugăciunea.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 5 august, Sfântul Nicolae Velimirovici)