pridvorul lui laurentiu dumitru

Nu este uşor să omori întru sine-ţi duhul slavei deşarte şi al închipuirii. Doar marii îndrumători duhovniceşti au izbutit aceasta, şi întotdeauna, doar cu ajutorul harului lui Dumnezeu, al privegherii de toată vremea, al trezviei şi al discernământului. Avva Nisteroes umbla odată pe cale cu unul din fraţii lui. Ei deodată au văzut în drumul lor un şarpe. Fratele îndată s-a ferit, iar marele Nisteroes a făcut şi el îndată la fel. „Au şi ţie ţi-e frică, Părinte?” l-a întrebat monahul pe Avva Nisteroes. Iar Bătrânul a zis: „Nu, fiule, mie nu mi-e frică, dar a trebuit musai să te urmez, altfel nu aş fi scăpat de duhul slavei deşarte”. Adică, a vrut să zică Părintele: „Dacă nu m-aş fi ferit şi eu, atunci tu te-ai fi uimit de curajul meu, şi eu nu aş mai fi scăpat de ispitirile dracului mândriei”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 15 iunie, Sfântul Nicolae Velimirovici)