Să nu-i urâm pe cei pe care îi urăşte familia noastră
June 5, 2006 3:22 am Din cugetările Sfântului Nicolae VelimiroviciPăcătuim dacă socotim de datoria noastră ca să îi urâm pe cei pe care îi urăşte familia noastră. Această ură ni se transmite ca o boală de familie. Căci adoptând iubirea familiei noastre, îi adoptăm de asemenea şi ura. Uneori chiar şi oameni de uriaşe staturi duhovniceşti au căzut pradă slăbiciunii acesteia. Patriarhul Teofil l-a urât pe Sfântul Ioan Gură de Aur şi a fost duşmanul lui până la moarte. Sfântul Chiril, rudenia lui şi urmaş în scaunul său, a moştenit această ură împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur şi a purtat această ură înlăuntrul lui multă vreme. Zadarnic a încercat Sfântul Isidor Pelusiotul să-l sfătuiască pe Chiril să-şi schimbe părerea despre Sfântul Ioan Gură de Aur şi să-i înscrie numele în Dipticul Sfinţilor, căci Chiril nu a voit deloc să-şi schimbe părerea. Atunci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a cărei slavă şi cinste Chiril luptase atât de înverşunat împotriva lui Nestorie, i s-a înfăţişat lui Chiril în vedenie înconjurată de mulţime de îngeri, între care se afla Sfântul Ioan Gură de Aur, covârşindu-i pe sfinţii îngeri cu strălucirea. Preasfânta şi Preacurata l-a implorat atunci pe Gură de Aur să-1 ierte pe Chiril. Atunci Marele Hrisostom s-a apropiat de Chiril, şi ei s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat întru iertare şi dragoste desăvârşită. Această vedenie a schimbat din temelie inima lui Chiril la adresa Sfântului Gură de Aur, iar el s-a pocăit cu amar şi cu ruşine pentru ura pe care atât de nesocotit o nutrise atâta lungime de vreme. De aceea, la moartea lui, Chiril a făcut totul ca să-l proslăvească pe Marele Gură de Aur ca pe unul dintre cei mai mari Sfinţi ai Bisericii.
(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 9 iunie, Sfântul Nicolae Velimirovici)
