pridvorul lui laurentiu dumitru

Sfântul Marcu Ascetul a zis: „Oricine vrea să îndepărteze de la sine nenorocirile viitoare, trebuie să le îndure cu bucurie pe cele de faţă”. Oamenii socotesc jignirile aduse lor ca pe o mare nenorocire, şi puţini sunt cei care îndură ocările fără să cârtească. Dar cât de minunat este rodul ocărilor îndurate cu răbdare şi inimă bună!
Ocările ne sunt trimise spre îmbunătăţirea sufletului nostru, iar noi ratăm aceste minunate ocazii şi rămânem cu mâinile goale când se încheie târgul acestei vieţi. Căci iată, Părinţi dintre cei mari, precum Atanasie, Vasile, Hrisostom, Macarie, Sisoe, şi mii alţii, cu toţii următori ai Celui mai Insultat dintre oameni, au fost cu toţii ei înşişi insultaţi murdar de păcătoşi. Dar Domnul, Carele toate le rânduieşte pentru a noastră mântuire, a hotărât astfel încât, din vârful ghimpelui celui nelegiuit al calomniei şi insultei să răsară trandafirul parfumat al slavei celor care i-au îndurat rana cu înţelepciune şi răbdare pentru Numele Lui Cel sfânt. Dacă Ştefan Întîiul Mucenic nu ar fi fost calomniat şi insultat, ar mai fi văzut el oare cerurile deschizându-se, iar prin ele, slava lui Dumnezeu Cel Preaînalt? Şi oare insultele şi calomniile aruncate de desfrânata femeie a lui Putifar asupra lui Iosif cel Preafrumos nu au fost tocmai cele care i-au sporit acestuia din urmă şi mai mult slava?

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 25 iunie, Sfântul Nicolae Velimirovici)