pridvorul lui laurentiu dumitru

Păcatul prin care smintim pe alţii este dublu păcat. Omul înţelept se străduieşte ca nici să nu scandalizeze pe cei din jur, nici să-i ducă la păcat prin exemplul lui păcătos. Sfântul Ambrozie a lăudat această înţelepciune pe care a văzut-o la împăratul Valentian, cel care a murit la o vârstă tânără, dând următoarele exemple din viaţa lui: „Auzind că se vorbeşte despre el în cetatea Romei că e vânător pasionat şi iubitor de animale sălbatice – cum în realitate nu era – şi auzind cum că această (aşa-zisă) patimă a lui îl distrăgea de la problemele statului, împăratul a poruncit îndată ca toate animalele de pe domeniile lui imperiale să fie ucise. Apoi, auzind cum anumiţi oameni răutăcioşi împrăştiaseră zvonul cum că împăratul prânzeşte foarte devreme – vrând prin aceasta să-l facă în ochii poporului un lacom la mâncare – împăratul luă cu stricteţe asupra lui regimul celei mai aspre postiri, atât în particular cât şi la mesele oficiale. La mesele oficiale, rareori îl vedea cineva gustând ceva. Şi iară, când surorile lui s-au aflat nevoite să-şi apere pricina unei anumite proprietăţi faţă de un oarecare cetăţean, împăratul, deşi avea el însuşi prerogativa de a judeca acea cauză, a preferat să o trimită înaintea unui tribunal public, astfel încât să nu poată fi acuzat de părtinire faţă de surorile lui. „Cu adevărat a păzit acest împărat cu mare frică cuvântul Domnului: Vai celui care va sminti pe vreunul dintre aceştia mici care cred în Mine (Matei 16, 6).

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 14 mai, Sfântul Nicolae Velimirovici)