pridvorul lui laurentiu dumitru

Păcatul prin care smintim pe alÅ£ii este dublu păcat. Omul înÅ£elept se străduieÅŸte ca nici să nu scandalizeze pe cei din jur, nici să-i ducă la păcat prin exemplul lui păcătos. Sfântul Ambrozie a lăudat această înÅ£elepciune pe care a văzut-o la împăratul Valentian, cel care a murit la o vârstă tânără, dând următoarele exemple din viaÅ£a lui: „Auzind că se vorbeÅŸte despre el în cetatea Romei că e vânător pasionat ÅŸi iubitor de animale sălbatice – cum în realitate nu era – ÅŸi auzind cum că această (aÅŸa-zisă) patimă a lui îl distrăgea de la problemele statului, împăratul a poruncit îndată ca toate animalele de pe domeniile lui imperiale să fie ucise. Apoi, auzind cum anumiÅ£i oameni răutăcioÅŸi împrăştiaseră zvonul cum că împăratul prânzeÅŸte foarte devreme – vrând prin aceasta să-l facă în ochii poporului un lacom la mâncare – împăratul luă cu stricteÅ£e asupra lui regimul celei mai aspre postiri, atât în particular cât ÅŸi la mesele oficiale. La mesele oficiale, rareori îl vedea cineva gustând ceva. Åži iară, când surorile lui s-au aflat nevoite să-ÅŸi apere pricina unei anumite proprietăţi faţă de un oarecare cetăţean, împăratul, deÅŸi avea el însuÅŸi prerogativa de a judeca acea cauză, a preferat să o trimită înaintea unui tribunal public, astfel încât să nu poată fi acuzat de părtinire faţă de surorile lui. „Cu adevărat a păzit acest împărat cu mare frică cuvântul Domnului: Vai celui care va sminti pe vreunul dintre aceÅŸtia mici care cred în Mine (Matei 16, 6).

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 14 mai, Sfântul Nicolae Velimirovici)