pridvorul lui laurentiu dumitru

Unii oameni prost călăuziţi se gândesc mai mult la sfârşitul lumii decât la sfârşitul propriilor lor vieţi, deşi vădit este că odată cu sfârşitul vieţii omului, care este oricum mult mai previzibil, atunci pentru el se sfârşeşte cu adevărat şi lumea. Un frate care se afla în prezenţa Sfântului Serafim de Sarov se tot frământa în mintea lui cum să facă şi să-l întrebe pe Sfântul Serafim despre sfârşitul lumii. Citindu-i gândurile, Sfântul Serafim i-a zis: „Bucuria mea! Gândeşti prea înalt despre sărmanul Serafim! De unde vrei să ştiu eu când va fi sfârşitul lumii, şi acea măreaţă zi în care Domnul va judeca viii şi morţii şi va da fiecăruia după faptele lui? Nu, nu, acestea sărmanul Serafim nu are cum să le cunoască!”. Iar dacă sfinţii mari nu puteau cunoaşte acestea, atunci cum le-ar putea fi ele deschise păcătoşilor?! Şi de ce ne-am dori să cunoaştem ceea ce însuşi Mântuitorul a socotit că nu ne este nouă de folos să ne descopere? Pentru noi este mult mai bine să ne gândim că propria noastră moarte va veni mai înaintea sfârşitului lumii, mai curând decât că sfârşitul lumii va fi înainte ca să murim noi.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 25 mai, Sfântul Nicolae Velimirovici)