pridvorul lui laurentiu dumitru

Când Sfântul Teodor cel Sfinţit a fost la Panopolis împreună cu părintele lui duhovnicesc Sfântul Pahomie, a venit la el un filozof şi i-a cerut să intre într-o dispută pe teme de credinţă. Filozoful i-a pus Sfântului Teodor aceste trei întrebări: „Cine nu s-a născut, dar a murit? Cine s-a născut, dar nu a murit? Cine a murit, dar nu a putrezit?” La aceste întrebări, Sfântul Teodor a răspuns: „Adam nu s-a născut, dar a murit. Enoh s-a născut, dar nu a murit. Soţia lui Lot a murit, dar nu a putrezit”. Şi sfântul a mai adăugat şi un sfat pentru filozof: „Bagă în urechi sfatul nostru sănătos; leapădă-te de aceste întrebări fără rost şi de aceste chiţibuşerii scolastice; apropie-te de Hristos, Cel Căruia noi Ii slujim, şi vei primi iertarea păcatelor”. Filozoful a rămas cu gura închisă în faţa unui astfel de răspuns precis, şi a plecat plin de ruşine. Se vede limpede de aici enorma diferenţă dintre un filozof păgân şi un sfânt creştin. Primul se pierde în abstracţii, în cuvinte isteţ învârtite, în concursuri de logică şi alte gimnastici mintale, câtă vreme cel de al doilea îşi concentrează întreaga minte şi fiinţă la Dumnezeul Cel Viu şi la mântuirea sufletului lui. Primul este abstract şi mort, iar al doilea este practic şi viu.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 16 mai, Sfântul Nicolae Velimirovici)