pridvorul lui laurentiu dumitru

[Silviu Aroneţ / Altermedia]

„Şi omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor”.
(Psalmi 48, 12)

Socialiştii premierului spaniol Jose Luis Zapatero au înaintat Camerei Deputaţilor un proiect de lege prin care cer să li se recunoască maimuţelor… „drepturile omului”. Proiectul de lege având ca motto „Egalitate dincolo de umanitate”, doreşte „includerea antropoidelor ne-umane într-o comunitate de egali, acordându-le protecţia morală şi legală de care se bucura acum doar oamenii”.
Deputatul Francisco Garrido, care a prezentat proiectul în Camera Deputaţilor, şi-a susţinut propunerea declarând: „Să fii mândru de propriile origini înseamnă să fii bine-crescut”.
Astfel, dacă proiectul va deveni Lege, cimpanzeii, urangutanii şi gorilele vor fi protejaţi de drepturile omului şi vor putea, de exemplu, să devină homosexuali sau lesbiene, iar cu un mic efort poate chiar să se căsătorească. În Spania s-a schimbat deja o data definiţia căsătoriei,
nemaifiind nevoie ca cei doi parteneri sa fie de sexe diferite; de ce nu s-ar modifica din nou, stabilind că şi maimuţele se pot casatori?
Aparent, gestul parlamentarilor spanioli ar putea fi considerat o glumă, dacă demersul nu ar fi deosebit de serios şi dacă nu ar mai scoate o dată în evidenţă căderea morală în care a ajuns omenirea, acum la „sfârşitul veacurilor”; în plus există posibilitatea ca legea să devina obligatorie şi pentru România, după integrarea acesteia în Uniunea Europeană.
La întrebarea normală: „când vor merge maimuţele la vot în Spania?” un posibil răspuns ar fi că votează deja. Ele l-au adus pe Zapatero la putere. Astfel constatăm, încă o data, cât de adevărate sunt cuvintele Sfântului Iustin Popovici: „Îmbătrânit, atrofiat, mărginit la materie, degenerat, omul umanismului a avut dreptate atunci când a mărturisit, prin gura înţelepţilor săi, că se trage din maimuţă. Ajuns asemenea animalelor, în ce priveşte obârşia, de ce să nu ajungă la fel cu ele şi în privinţa moralei? Ca unul care ţine de animale, de fiare, în ce priveşte esenţa firii sale, este asemenea lor şi în privinţa moralei. (…) Dacă nu există nemurire şi viaţă veşnică, nici în om, nici în jurul lui, atunci pentru omul-animal morala animalelor este cu totul firească şi logică; aşadar „să mâncăm şi să bem căci mâine vom muri” (I Cor. 15, 32)”.