pridvorul lui laurentiu dumitru

Câtă vreme suntem pe pământ, să ne socotim oaspeţi în Casa lui Hristos. Tu stai la masă, şi El este cel care te serveşte. Dacă respiri, aerul Lui îl respiri. Dacă te îmbăiezi, în apa Lui te îmbăiezi. Dacă eşti călător, pe pământul Lui eşti călător. Dacă strângi bogăţii, ale Lui sunt bogăţiile pe care le strângi. Dacă risipeşti, ale Lui sunt cele pe care le risipeşti. Dacă ai putere asupra altora, prin a Lui îngăduinţă ai primit-o. Dacă eşti în strălucită adunare, tu şi ceilalţi împreună cu tine sunteţi oaspeţii Lui. Când ieşi să respiri într-un colţ de natură, în grădina Lui petreci. Dacă eşti singur, El este de faţă. Dacă porneşti undeva sau te întorci, El vede. Orice faci, El ţine minte. El este Gazda cea mai atentă şi mai delicată care te-a găzduit vreodată. Fii deci cu băgare de seamă faţă de El. Într-o casă aleasă, oaspeţilor li se cere să ştie să se poarte. Aceste cuvinte sunt simple şi ştiute, dar ele ascund un mare adevăr. Toţi sfinţii l-au cunoscut şi şi-au călăuzit vieţile după el. De aceea Veşnicul Stăpân al Casei i-a răsplătit cu veşnica viaţă în ceruri şi cu slavă pe pământ.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 6 martie, Sfântul Nicolae Velimirovici)