pridvorul lui laurentiu dumitru

Dacă filosofiile cele omeneşti ar fi fost capabile să-l satisfacă pe om, oare s-ar mai fi convertit filosofi mari precum Iustin şi Origen la Hristos? Oare de ce marii Vasile, Ioan Gură de Aur şi Grigorie, care la Atena au studiat şi s-au încununat cu întreaga filosofie a antichităţii, de ce ei oare au primit după aceea Botezul? Şi de ce Fericitul Augustin, retor faimos al timpului şi locului său, care cunoştea toată înţelepciunea romană şi grecească, a lepădat la urmă toate şi şi-a căutat mântuirea şi luminarea în credinţa în Hristos? Dar Sfântul Clement Romanul, care era aristocrat, putred de bogat şi un intelectual de elită? Dar Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, care provenea dintr-o casă regală şi avea la degetul cel mic toată cultura antichităţii greco-latine şi toată înţelepciunea egipteană? Dar tânărul prinţ moştenitor Ioasaf al Indiei, care cunoştea adânc toată filozofia indiană? Dar mulţi, mulţi alţii, care după ce au încercat să-şi potolească setea de înţelegere a tainelor vieţii şi ale acestei lumi cufundându-se în filozofia şi ştiinţa lumii, au văzut la urmă că acestea nimic nu sunt şi au aflat răspunsul deplin doar în propovăduirea Bisericii lui Hristos şi în credinţa în El?

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 4 martie, Sfântul Nicolae Velimirovici)