pridvorul lui laurentiu dumitru

Octavian Dărmănescu

Şi ereziile s-au scris pe papirusuri, argumentele în stuf ale istoriei. Rulade cu fitil, papirusurile-capcană au sărit acrobatic din veac în veac. Iată-le şi-n prezent, incendiind lumea şi extaziind pe cei ce le degustă. Pentru cei seduşi, astfel de suluri sunt o găină cu ouă de aur. Vor face o carieră de practicanţi ai răspărului, le vor creşte pretenţii savante. Luând clasicii la puricat, vor arăta lumii că suluri ca ale lor pe lume nu-s. Unice, le vor sprijini textele, chiar de nu vor crede o iotă din ele; probitatea înainte de toate, o anume deontologie o cere.
Evanghelia după Iuda a redeschis pofta după apocrife, constantă istorică a unei omeniri ahtiate după lucrurile de sub lumânare. Cei ce o promovează se simt hidrologi sovietici, fac muncă de faraon, încearcă să devieze marele fluviu creştin, vor să-l blocheze în valea lui Iuda. Au ales un timp prielnic, din 1789 apele tot scad.
Tentaţiei apocrifei nu-i rezistă uşor nici chiar teologul, darmite mireanul din fotoliu. Părinţii au numit-o aşa când au detectat legătura domestică a ei cu erezia. Bineînţeles, sunt şi apocrife neeretice (Evanghelia după Iacob, Evanghelia după Nicodim), care n-au fost alese pentru a intra în canonul scripturistic. Nu şi Evanghelia după Iuda. Aici istoria, rufă uitată pe sârmă încă de la Facere, e smulsă violent, ciopârţită pentru volumul strâmt al tabernacolului şi băgată mototolit înăuntru.
Textul apocrifei nu este unul festiv, cu cravată. Textul apocrifei este unul dramatic, nu-l poţi privi peste umăr, nu-l poţi trata cu pătura în cap. Ni se propune, nici mai mult, nici mai puţin decât a săruta icoana lui Iuda, cel pe care Evangheliile îl numesc Iscarioteanul şi vânzător al lui Hristos. Care trădare? Iuda n-a vândut pe nimeni, el a fost marele jertfit! Cel care a redactat textul a eliminat din start ipoteza şcolărească a tulburării apelor libertăţii lui Iuda de tălpile lui Dumnezeu. Prea era cusută cu alb, îndărătnicul ucenic devenea peste noapte un robot la îndemâna inginerilor de la Iconomie. Autorul apocrifei propune un Iuda mistic, un Iuda care-şi dă seama că fără el n-ar mai exista alte Iude care să-L împingă pe Hristos spre Cruce.
Chiar aici a fost capcana în care autorul a căzut: romanţarea accentuată a lui Iuda cel real din Evangheliile canonice. Reabilitarea atât de lirică a lui Iuda conţine un germen atomic incredibil de distructiv. Se încearcă nu numai pictarea pe tâmplă a lui Iuda în locul Botezătorului, ci, mai ales, ridicarea icoanei lui la înălţimea celei a lui Hristos. Zugravii se privesc miraţi, nu ştiu dacă să-i pună flăcări în obraz; doar Iuda nocturnul este atât de diferit de cel diurn! Şi cum să-l ţintuiască cu ulei? Hristos în potir şi el în capul Cinei? Să-i mai pună ştreangul pe masă şi punga la chimir? O aşa răsturnare a catapetesmei unde s-a văzut? Curat vicleşug! Vor pune pensulele-n brâu şi-şi vor căra şevaletul acasă. Iuda nu merită pictat.
Mascarada e de înţeles în neo-stalinismul corectitudinii politice de azi. Pentru canonizarea lui Iuda au închiriat fanfare grele, statuia lui e ridicată de pârghii complexe, sfoară e destulă. „Şanse pentru fiecare!” e dictonul, deci să-nceapă licitaţia pentru şansele lui Iuda! De ce să mai fie el preşul de la primărie, de ce să ne mai lepădăm de el ca de o satană la Botez? Destul a îndurat blestemele celor care nici măcar nu au cunoscut ce fel de om blând era! Ce ştiu de conflictele lui de sub tunică? Ei spun că sub cămaşă îl ardea nu inima, ci punga, ei spun că a fugit în noapte cu arginţii strânşi ai ucenicilor. Mai spun că de-abia se abţinea să nu-I vândă lui Hristos sandalele, că de-abia se-nfrâna să nu confişte pâinile-nmulţite pentru-a le da la suprapreţ!
Păunul a ajuns acar, contabilul mucenic! Cât de mult am sta pitiţi în veşmântăria scepticului Toma, tot nu ne-ar veni a crede sfinţenia Iudei! Profesioniştii de la National Geographic ţin lecţii de hipnoză şi ne privesc cu ochi de boa. Joacă în toţi oamenii, rezervele şi le-au scos pe tuşă. Vor demonstra că el este adevăratul Mesia, că el este marele neînţeles; îi vor croi o basma mai curată decât mahrama lui Hristos. Aici Altfel TV, bun venit în lumea dubiului! Marele show al reabilitării a-nceput, ţineţi aproape, la final, un invitat surpriză: venit tocmai de la Ierusalim, Iuda ben Simon ne va depăna povestea lui. Şi aşa, cu ultimul parastas făcut, tămâiat şi înviat, Iuda cel acum simţit va fi introdus într-o torpilă pe care o vor ghida spre corabia de muzeu a Bisericii.
Evanghelia după Iuda pare o glumă proastă. Se doreşte sanctificarea celor 30 de arginţi şi eficientizarea Ţarinii Olarului. O vor vinde pe toată la pungi mici, ca pământ de la locurile sfinte. Urnit din loc, cultul lui Iuda va înflori cu câştig bun, insignele şi tricourile cu el le vor concura pe cele cu Che Guevara. Vraiştea lumii l-a ales star perpetuu. Până la A Doua Venire, când şi oasele lui se vor aduna pentru a ieşi la Judecată.