“Kingdom of Heaven” – încă o nedreptate

2:57 am LD. Hollywood - oglinda lumii

Laurenţiu Dumitru

La recomandarea unor prieteni am văzut, în urmă cu vreo 2 luni, filmul Kingdom of Heaven. Pentru că sunt întrebat des ce cred despre film am hotarât să scriu aici câteva gânduri.
Filmul se recomanda de la sine ca fiind un film curajos pentru vremurile pe care le parcurgem, dat fiind că vorbeşte despre conflictul dintre creştini şi musulmani din vremea cruciadelor. S-a dovedit curajos prin tematică, aberant însă prin abordare. Traducerea în româneşte a titlului, Regatul Cerului, tipic iehovistă, am găsit-o cel puţin neinspirată, pentru că noi spunem în toată Scriptura: Împărăţia cerurilor. Filmul are personaj principal pe Orlando Bloom, pentru prima oară cap de afiş, care se străduieşte din răsputeri să convingă, iar regizor pe Ridley Scott, vinovat şi de regia lui Gladiator, Hannibal sau mai vechiul 1492. Conquest of Paradise.
Spunea un prieten într-un articol: Filmul amestecă personaje şi fapte istorice reale cu falsurile grosolane, în buna tradiţie a Hollywood-ului, şi mare dreptate avea. N-am să povestesc filmul aici, să mă iertaţi, pentru o scurtă prezentare http://www.google.ro vă poate fi mai de folos…
M-am întrebat la sfârşitul vizionării: Cu ce rămâne spectatorul după toată această poveste, Kingdom of Heaven, aflată la graniţa între adevărul istoric şi ficţiune? Care va fi folosul său sufletesc? Pare-se că nici unul, dimpotrivă. Dincolo de stigmatul cruciadelor de pe obrazul Bisericii apusene, filmul pune într-o proastă lumină creştinismul şi mai ales, pe oamenii ei. Din film distingi numai idei pierzătoare de suflet şi anume: creştinii sunt retrograzi, Dumnezeu e surd, preoţii sunt şireţi şi făţarnici (junele nostru ucide un preot ticălos care-i spusese, cu satisfacţie, că soţia lui va ajunge în iad), iar Dumnezeu e doar un paravan pentru atingerea unor interese strict politice şi militare. Personajele din film, care se vor creştine sunt astfel doar cu numele, îşi urmează propriile interese şi nu manifestă nici un interes pentru viaţa creştină autentică, creând astfel impresia înşelătoare că toţi creştinii sunt ca ei. Filmul nu prezintă nici un model de viaţă creştină autentică (apropo, sexul – ingredient hollywoodian – nu lipseşte).
O secvenţă din final descrie un comportament creştin (cavalerul îşi riscă viaţa pentru a salva pe cei mulţi şi simpli), însă nu salvează, în ansamblu, imaginea pe care regizorul o zugrăveşte celor ce poartă numele de creştin. Filmul, care impresionează prin scenele de luptă şi frumuseţea cadrelor, are valoarea lui pur estetică. Producţia a avut succes garantat pentru că junele Orlando, cu chipul său de mare cuceritor, adună lumea în cinematografe. Apropo, în cele 145 de minute cât durează filmul, n-am văzut nici o biserică… Sau poate plecasem eu tocmai atunci să-mi fac un sandwich…
Cred sincer că, dacă aş fi fost ateu, aş fi găsit în film destule motive să cred că ateismul e drumul cel bun.

4 Responses
  1. bogdan :

    Date: November 9, 2007 @ 6:46 am

    Ai uitat de scena in care Salahudin ridica de jos crucea cazuta de pe altar si o pune inapoi cu respect… pe fundalul unei muzici arabesti foarte frumoase,dar in acelasi timp soldatii lui inlocuiau crucile de pe turlele bisericilor cu semilunele islamice…filmul acesta e un bun pretext pt ecumenism,intelegerea intre religii si respectul reciproc…insa ai dreptate in ceea ce spui…

  2. bogdan :

    Date: November 9, 2007 @ 6:54 am

    Acest film contine si adevaruri…situatia istorica in mare este cam cea ilustrata in film…insa concluzia filmului este ecumenismul…pt ca filmul promoveaza pacea politica si nu cea launtrica…asta se urmareste acum in lume si de aceea a fost produs filmul acesta!Eu l am vazut de zeci de ori si mi a placut foarte mult din perspectiva omului obisnuit!

  3. dacian :

    Date: July 24, 2012 @ 12:19 pm

    Corect in mare parte. Daca vrei sa inveti istorie nu te uiti la filme. Filmul este de divertisment.
    Daca ti se pare ca pune crestinismul intr-o lumina proasta, cauta sa vezi filmul “Agora” si vei vedea aceeasi ideee dusa pe culmi.
    Si o intrebare: De ce ti se pare deplasata folosirea cuvantului “Regat”? Poate este numai o frica a noastra a romanilor sa folosim cuvantul asta. Chiar daca traducerea noastra a Bibliei foloseste “Imparatie” (nu stiu cum este originalul), totusi chiar si Israelul a fost organizat ca regat, nu Imperiu(imparatie)

  4. laurentiu :

    Date: July 28, 2012 @ 10:58 am

    Am scris și despre Agora.
    Am spus de ce nu cred potrivit substantivul regat. Nu e vorba de organizarea statală a Israelului, ci de sintagma împământenită în spațiul ortodox românesc – Împărăția cerului.

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.