Un tânăr liber – Aurel cel întemniţat

1:53 am LD. Publicistică

Laurenţiu Dumitru

Un prieten de suflet, părinte diacon în Piteşti, primeşte pe adresa bisericii la care slujeşte o scrisoare din partea unui creştin aflat după gratiile penitenciarului. Epistola e emoţionantă şi scrisă într-un autentic duh creştin. Părintele se hotărăşte să meargă şi să-l cerceteze pe cel închis, după îndemnul Mântuitorului. Mai ia cu el doi prieteni, dintre care unul sunt eu. Facem împreună câteva pachete şi mergem să-l vedem. Aşa l-am cunoscut pe Aurel, un tânăr de vreo 25 de ani, simplu, smerit, delicat, preocupat de viaţa duhovnicească… S-a bucurat enorm că l-am cercetat, căci ultima oară l-a vizitat o bunică în urmă cu 3 ani. I-am adus câteva cărţulii ziditoare de suflet şi aproape că plângea de bucurie. Ne povesteşte despre el, despre viaţa de închisoare, despre Codul penal, despre compromisurile şi slăbiciunile unor colegi de celulă. E mereu prezent la biserică, atunci când e voie. Adică foarte rar. Mai des au voie să se întâlnească la club cu adventiştii. Pe pastor îl sâcâie prezenţa lui. Aurel nu spune rugăciunile lor, când îi vine rândul, ci Împărate ceresc sau Cuvine-se cu adevărat. Adventiştii, îndârjiţi, au cerut gardienilor să nu-l mai scoată la club, însă Aurel îşi ştie drepturile. Orice puşcăriaş îşi ştie bine drepturile… El are voie să iasă, nu-i consemnat pentru abateri. Când li se dă voie să se plimbe prin curte, Aurel îşi ia Psaltirea şi citeşte. Unii vin să-l asculte şi-i cer să spună ceva frumos despre Dumnezeu… Aurel e bolnav. Are epilepsie şi un început de diabet. Cu o seară înainte un munte de om, un fost sportiv încarcerat şi el, l-a snopit în bătaie. Pentru că nu i-a spălat lenjeria şi ciorapii. „I-aş fi spălat, căci şi Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor, dar mă simţeam foarte rău. Nu l-am refuzat pentru că e ceva umilitor, înjositor. Umilitor este să devii sclav sau fetiţă de noapte pentru un pachet de ţigări sau te miri ce alt lucru de doi bani” zice Aurel.
Dimineaţa le-au dat la masă, printre altele, câteva felii de salam. Aurel i-a dat celui ce l-a bătut cu o seară înainte feliile lui. I-a spus că i le dă cu dragoste. Sportivul arţăgos a pus că le mănâncă… cu ură! Aurel săvârşeşte ani grei pentru omor din culpă. I-a dat o palmă şi l-a împins pe un văr care se îmbătase la parastasul mamei lui. Nefericitul acela s-a lovit de caldarâm şi a murit pe loc. Rudele celui mort au ţinut morţiş să-l vadă închis pe Aurel… Ei îl cred vinovat. Eu, privind în ochii lui Aurel, am văzut curăţia şi nevinovăţia lui. Plec din penitenciar ca de la o sărbătoare de suflet, adică folosit duhovniceşte. Parcă am stat de vorbă cu unul din marii noştri sfătuitori… De azi ne poartă pe toţi trei în neîntemniţatele lui rugăciuni!

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.